Postat de admin ADD COMMENTS

 

 

Au întrat în cafenea, deși era aproape dimineața, mai erau câteva persoane care-și sorbeau din vin, ceai și coniac. În aer mirosea a fum de țigară cu alcool, vibrau suntele jazz-ului și niște râsete cochete. Evei îi plăcea atmosfera de căldură, atmosferă de casă, acolo unde probemele nu existau. Acolo unde seara e caldă chiar dacă afară plouă rău.
Damian a așezat-o la masa de lângă geam, de parcă-i arăta 2 lumi total diferite, una în care se aflase ei și cea din afara lor. Se apropiase chelnerul de ei.
– Bună seara, astăzi eu vă voi deservi. Mă numesc Alin. Doriți să comandați ceva acum, sau revin în câteva minute?
– Mai degrabă bună dimineața Alin. Adă-ne te rog o sticla de vin. Eva dorești alb sau roșu? o întrebase el uitându-se la ea ca și cum i-ar adresa cea mai importantă întrebare din viața sa.
– Roșu te rog, demidulce. Și o scrumieră, fii amabil.
– Fumezi Eva?
– Da, pentru un om de artă cred că e ok să-ți nimicești lent corpul. Nu avem tăria de caracter să ne distrugem, doar decât din plăcere.
– Atunci voi fuma cu tine. Vreau să ne stricăm unul pe altul în plăcere.
– Deci îți place ideea de a fi geniu lângă mine. Cu ce te ocupi Damian?
Dialogul a fost întrerupt când Alin a revenit cu sticla de vin. La turnat în păharul Evei și apoi în al lui Damian. Pe fond se umple îndată mirosul de struguri dulci. Damian și-a întins păharul către al ei.
– Pentru o carte de succes. Pentru început cu final deosebit, a spus el zâmbindu-i.
– Pentru prezent, trecut și viitor. Zâmbetul discret a apărut când rosti cuvântul „viitor”.
… Peste ani aducându-și aminte de acel zâmbet, își ura întregul chip. Își ura mimica care a trădat-o în acea seară …
– Ai întrebat cu ce mă ocup? Sunt pictorul cuvintelor, viitorul sentimentelor. Oamenii de rând însă mă numesc scriitor.

Autor : OnlineEcaterina Beschier

 

categories: OPINII

Lasa un comentariu

Trebuie sa fii logat pentru a posta un comentariu.

Featured Video