Nu am înțeles niciodată pe cei care devin dependenți de așa zisele păcănele. Știu cazuri în care persoane care abia și-au ridicat salariile de pe carduri, s-au și aruncat pe acești balauri de înghițit banii fraierilor, terminându-i pe toți.
O dată, o singură dată, curiozitatea m-a îndemnat să încerc un asemenea joc de tip păcănea. Am pierdut o sumă derizorie, dar a doua oară nu m-am mai simțit tentat să-mi deşertez buzunarele la un asemenea joc.
Astăzi însă, trecând printr-o agenție loto pentru a depune un bilet la jocul Joker de joi, am zărit un bătrânel simpatic ( un vechi pensionar miner ) la un aparat de joc, un fost brigadier de la Mina Petrila pe care îl cunoșteam foarte bine. Confidențial, angajata agenției – o bună prietenă – mi-a mărturisit că personajul în cauză își ridică pensia, o joacă la păcănele, după care trăiește din mila celor doi copii pe care îi are.
Nu-i păcat ?
