Postat de admin ADD COMMENTS

DE CE TRĂIM ?
CUM AR FI MAI BINE SĂ TRĂIM ?
CARE ESTE SCOPUL VIEŢII NOASTRE ?

Ni se impun asemenea întrebări fără să putem evita altele ca:
Dacă moartea este inevitabilă, oare este necesar să ne prelungim viaţa cât se poate de mult ?
Sau să acceptăm MOARTEA ?
Decesul corpului material înseamnă sfârşitul sau transformarea sinelui ?
Poate este un nou început !
Dacă este un final, ce anume se încheie ?
Dacă este un debut, ce anume începe ?
Dacă este o transformare, ce anume se schimbă prin MOARTE ?

„Forma se exprimă prin dans. eliberarea prin formă în timp se exprimă tot prin dans – dansul timpului etern vibrează în fiecare atom al universului.”
Rabindranath Tagore
Bătrânul se ridică de pe scaun şi se apropie de mine.
– Am trecut printr-o asemenea experienţă, ca şi tine – spuse el – când aveam cincisprezece ani. Mă angajasem la mină, aveam grijă de caii cu care se scoteau vagonetele cu huilă din subteran.
Îşi aprinse pipa, trase două fumuri lungi şi continuă:
– Într-o dimineaţă, pe când treceam peste liniile de cale ferată în drum către grajduri, a scăpat un vagonet pe un plan înclinat şi m-a izbit în plin. Am căzut secerat, pierzându-mi cunoştinţa. Nu pentru mult timp însă. Mi-am văzut apoi corpul de undeva de sus, cam de la circa cinci-şase metri. Eram speriat. Nu înţelegeam ce se întâmplă. Am fost dintr-odată aspirat într-un un tunel întunecat, la capătul căruia se zărea o luminiţă care creştea pe măsură ce mă apropiam în mare viteză de ea. Am străbătut tunelul şi am fost învăluit de acea lumină strălucitoare, unică în felul ei, ceva ce nu mai văzusem niciodată.
Se opri pentru câteva clipe, trase câteva fumuri din pipă uşor încruntat şi gânditor, după care reluă:
– A apărut în faţa mea o Entitate de Lumină ce degaja o iubire fără margini, o simţeam prin toţi porii corpului meu spiritual, care mi-a spus: „Timpul tău încă nu a venit. Te vei întoarce înapoi !” Nu aş fi vrut să mă reîntorc în corpul meu material, era aşa de bine aici, sau acolo- mă rog !, încât aş fi rămas fără vreun fel de regrete în locul acela minunat. Am fost apoi reaspirat de tunelul prin care ajunsesem în lumina aceea magnifică, defel orbitoare, dar în sens invers de data asta. După care m-am trezit tras de o forţă malefică, prin creştetul capului, înapoi în corpul meu pământean. Am avut senzaţia că intru într-un copârşeu peste care cineva a pus un capac.
Se opri din nou, de data asta pentru a-şi reaprinde pipa care se stinsese.
– Mi-am revenit şi am văzut cum în jurul meu roiau câţiva mineri cu lămpaşele în mână (erau din trupa care trebuia să intre în şut în tura a doua), în încercarea de a mă readuce în simţiri. „Haide băiete, trezeşte-te, vino-ţi în fire !” – îmi spuneau ei. Când au văzut că sunt viu au răsuflat uşuraţi. „Da’ ştii ce sperietură am tras din pricina ta ?” – zise unul dintre ei. Eram din nou eu, dar simţeam o durere în piept şi coaste pe partea stângă, acolo unde m-a izbit vagonetul. Ce zici de asta ?
Ce puteam să zic ?
Trecusem şi eu printr-o asemenea experienţă şi-l înţelegeam perfect.
Moş Trivale (aşa era poreclit bătrânul, plecase de trei ori din Valea Jiului şi tot de atâtea ori se întorsese înapoi) era un hâtru. Puteam să pariez leafa mea pe un an că povestise multora această păţanie, dar că puţini îl crezuseră cu adevărat.
În afară de mine, bineînţeles !
Firesc.
***********************************
Pe Maria am cunoscut-o cu prilejul unui seminar pentru inginerii formatori de opinie în domeniul securităţii muncii, care s-a ţinut în primăvara anului 2004 la Buşteni.
Ne-am plăcut din prima clipă. Există simpatii şi antipatii încă de la prima vedere. Aici a fost vorba de o simpatie „in crescendo” către un paroxism de natură sexuală de ambele părţi.
M-am îndrăgostit lulea de ea. Chipul ei angelic mă fermeca, iar trupul ei de căprioară îmi excita simţurile atavice, făcându-mă să mă simt ca la douăzeci de ani.
Am agăţat-o într-un parc din centrul oraşului.
Treceam pe alee şi am zărit-o stând singură pe o bancă, cu privirile pierdute şi o tristeţe adânc întipărită pe faţă.
Mi-am cerut permisiunea, foarte politicos, să mă aşez lângă ea şi – după acceptul uşor timid – m-am dedicat întru-totul cuceririi ei. Intrând subtil în vorbă cu Maria, am aflat că tocmai se despărţise de logodnicul care, chipurile, se încurcase cu prietena ei cea mai bună.
Clasica poveste, de unde vine şi bătrâneasca vorbă: „decât un prieten, mai bine doi duşmani !”
Am simţit-o slabă şi lipsită de apărare. Emana o uriaşă dorinţă de a fi protejată.
În aceeaşi noapte, după o cină romantică, m-am pomenit în patul ei.
După câteva partide de amor, am început să depănăm amintiri. I-am povestit, fireşte, de experienţa extra-corporală pe care am avut-o şi am observat la ea o uimire fără margini.
– Bine, dar şi eu am trecut prin aşa ceva ! zise ea precipitat.
Mă privi adânc în ochii mei verzi-albaştri, după care continuă:
– Acum doi ani, pe când mă întorceam de la serviciu (Maria era contabilă-şefă la o firmă privată de construcţii din Buşteni), pe trecerea de pietoni din faţa firmei am fost lovită de o maşină. Am fost aruncată la circa patru-cinci metri lateral dreapta de pe capota automobilului şi m-am izbit cu capul de asfalt.
Bănuiam ce va urma. De aceea am fost extrem de atent la relatarea ei.
– Am plecat din trup, continuă Maria, am ajuns în faţa Fiinţei de Lumină dincolo de tunelul de care mi-ai povestit, iar acesta m-a întrebat succint, destul de rece cum mi s-a părut mie: „Trup plămădit din pământ, ce ai făcut cu viaţa ta?”. Am început să plâng. Plângeam şi rugam entitatea de lumină să-mi ierte păcatele, să-mi dea încă o şansă. Ultima ! „Te vei întoarce în materie – mai spuse entitatea – şi-ţi vei curăţa sufletul de păcate prin suferinţă !”. M-am trezit la spital, după o operaţie pe creier de pe care mi-a fost îndepărtat un cheag de sânge, la secţia de terapie intensivă. De atunci am încercat să nu mai păcătuiesc. Nu am reuşit !
Asta a fost relatarea Mariei.
Având în vedere subiectul acestui material, continuitatea poveştii mele cu Maria nu mai are vreo importanţă.
Cert este că, marea majoritate care a trecut printr-o experienţă T.A.M., este foarte temătoare să povestească experienţa pe care a trăit-o.
Am observat, de-a lungul timpului, că aceste persoane aşteaptă ca alţii să relateze primii astfel de experienţe, pentru ca şi ele să rupă tăcerea.
Ca dovadă pentru cele scrise mai sus, vă pot spune că – de când am început să public pe CONFLUENTE.RO aceste materiale despre viaţa de după moarte – am fost contactat de mai multe persoane, atât pe Facebook cât şi din anturajul meu, care, prinzând curaj, m-au căutat şi mi-au povestit experienţele lor în cazuri de moarte clinică, sau chiar în ipostaze de teamă bruscă de o situaţie primejdioasă anume, sau de leşin din varii motive.
Aceste relatări le voi prezenta – rând pe rând – în numerele viitoare ale materialului.
************************************
În cartea „Viaţa după pragul morţii” autorul Eugen Celan spune:
„Una dintre cele mai tulburătoare întrebări pe care şi le-a pus fiecare dintre noi şi la care nu s-au putut da decât răspunsuri parţiale este, în fapt, constituită dintr-o triadă: cine suntem, de unde venim şi încotro mergem ?
Cei care au căutat să descopere adevărul au trebuit să încerce investigarea în mai multe direcţii: cea a revelaţiei, a credinţei şi cea a cercetării ştiinţifice.
Dintre acestea, cea mai uşoară este cea a cercetării, fiind la îndemâna fiecăruia dintre noi.
Celebra formulă „crede şi nu cerceta” a fost în mod fals pusă pe seama scrierilor biblice. Nicăieri în Biblie nu există un asemenea text, dimpotrivă, prin gura apostolului Pavel este dat îndemnul: „Ci cercetaţi toate lucrurile şi păstraţi ce este bun” (1 Tesalioni 5-21).
Problema care a frământat minţile multor generaţii este dacă existenţa noastră ca oameni, „eul” nostru, considerat ca entitatea care are cel puţin două trăsături (a. conştiinţă şi b. conştienţă) se menţine şi se perpetuează şi după ce am parcurs întreaga noastră viaţă biologică şi traversăm pragul morţii fiziologice.
Răspunsul dat acestei întrebări a fost tranşant şi afirmativ, atunci când a venit din partea unor credincioşi, adepţi ai indiferent cărei religii:
VIAŢA DUPĂ MOARTEA FIZICĂ, CHIAR EXISTĂ !
categories: OPINII

Lasa un comentariu

Trebuie sa fii logat pentru a posta un comentariu.

Featured Video

Despre noi

Bine ati venit la noi! Site-ul infovaleajiului.ro constituie o importantă sursă de informare despre situaţia socio-politică din Valea Jiului şi nu este controlat de nici o structură politică sau grupare economică. Ne dorim sa fim cititi si comentati de un public interesat de chestiunile pe care le dezbatem. Ne dorim ca acest loc sa fie o agora in care sa discutam impreuna cu voi despre viata din spatele unei stiri, despre problemele si dilemele cu care se confrunta oamenii zi de zi, si nu in ultimul rand despre evenimentele cele mai controversate ale momentului. Dorim ca atat cei care citesc, cat si cei care scriu pe acest site sa se simta bineveniti. De aceea va rugam sa folositi un limbaj decent ,fara continut jignitor, obscen, pornografic, abuziv sau ilegal. Incurajam dezbaterile constructive si aprinse, dar nu si atacurile personale. . Dorim ca toti cei care scriu aici sa nu foloseasca un discurs care instiga la ura sau face discriminari de rasa, religie, nationalitate, sex, preferinte sexuale, varsta, etnie, handicap etc. Mediatorul site- ului isi rezerva dreptul de a sterge mesajele care constituie amenintari sau abuzuri verbale la adresa altor persoane care posteaza mesaje , folosesc un limbaj defaimator. Trebuie sa aveti drept de proprietate intelectuala pentru toate materialele pe care le trimiteti pe acest site . Continutul care nu va apartine nu poate fi postat fara acordul in scris al celui care detine drepturile de proprietate intelectuala asupra respectivului continut. Mediatorul site- ului isi rezerva dreptul de a sterge mesajele , lipsite de sens, mesajele care nu se refera la subiect sau scrise intr-o alta limba decat cea romana. La fel se va intampla si cu mesajele scurte, trimise doar cu scopul de a include URL-ul autorului. Site-ul infovaleajiului isi declina orice responsabilitate legata de continutul comentariilor voastre.

Recent Comments