Postat de admin ADD COMMENTS
Cuvintele părintelui Arsenie Papacioc:
„Atât pot să le spun oamenilor de pe Pământ:
Să ştie să moară şi să învieze în fiecare zi. Am spus lucrul ăsta pentru că viaţa înseamnă moarte continuă. Nu se poate fără jertfă. Ca să luminezi, trebuie să jertfeşti. Măsura iubirii lui Dumnezeu este dincolo de închipuire. Ne iubeşte, dar asta nu înseamnă că putem să speculăm iubirea lui. Hristos ne-a dat exemplu prin propria viaţă. A murit, dar moartea lui n-a fost o tragedie. În învăţătura creştină moartea nu este pierdere. Ai noştri, martirii, sunt eroi, măcar că i-au spintecat şi le-au tăiat capetele. Dar nu au murit, ci, din contră, s-au adăugat la veşnicie. Pentru că viaţa pe pământ nu e altceva decât pregătirea pentru cealaltă viaţă. Cum zice Mântuitorul:
*Şi a trecut de la moarte la viaţă !*.
Auziţi ?
Viaţa e dincolo şi noi asta facem: trecem dinspre moarte spre viaţă …”
 
( vezi şi celelalte patru părţi )
– Ai o aură interesantă, mi-a spus ea dintr-odată.
Am zâmbit.
– Poţi să-mi vezi aura ?
– Sigur, îmi replică ea. Uite, spre exemplu partea ta stângă este mai închisă la culoare decât cea dreaptă. Asta înseamnă că eşti dreptaci.
N-o luam în serios, dar îmi plăcea jocul ăsta. Mă deconecta de realitatea materială din jurul meu.
– Mai spune-mi !
– Iar în jurul capului tău culoarea este de un verde deschis, constant către luminos. Ştii ce înseamnă asta ?
– Ce ? întrebai eu distrat.
– Demonstrează că eşti un om inteligent şi gândeşti mult.
Mă privi apoi fix şi – puţin încruntată – întrebă:
– Nu mă crezi, aşa-i ?
– Şi de când ai darul acesta ? intrai eu în jocul ei.
– De când am murit, răspunse ea prompt. Am fost moartă circa zece minute, îţi vine să crezi ? Când am înviat am constatat că pot uneori vedea aurele celor de lângă mine.
Brusc am devenit atent. Mi-am adus aminte de experienţa prin care trecusem şi eu în timpul operaţiei din anul 1989, luna decembrie.
– Povesteşte-mi, iubire. Sunt numai ochi şi urechi.
Alina se întoarse pe o parte, către mine, lăsând la vedere o pereche de sâni goi, defel mici şi foarte rotunzi.
– Acum cinci ani eram asistentă pe o maşină SMURD. La una dintre intervenţii un bolid de mare putere ne lovi în plin, deşi trebuia să ne acorde prioritate conform legii. Maşina noastră se răsturnă şi se propti într-un pom de pe marginea drumului. Şoferul muri pe loc, un asistent şi medicul scăpară doar cu câteva zgârieturi şi cu câte o luxaţie la picioare, iar eu care mă aflam în faţă lângă şofer am rezistat până la spital într-o stare foarte gravă, cu rupturi de organe interne.
Făcu o pauză, timp în care îşi aprinse o nouă ţigară.
Eram numai ochi şi urechi.
– La puţin timp după ce am ajuns la spital am murit. Nu glumesc. Medicilor le-au trebuit zece minute să mă resusciteze. Au reuşit până la urmă. De undeva de sus eu am văzut toate aceste manevre. Nu mă crezi, aşa-i ?
Rămăsesem fără grai. Încă nu eram pregătit să-i spun că trecusem şi eu printr-o experienţă asemănătoare.
– Mi-am revăzut întreaga viaţă, după care m-am trezit aspirată într-un tunel semi-întunecat, la capătul căruia am zărit o lumină albă cu care simţeam instinctiv că vreau şi trebuie să mă contopesc. Acea lumină emana o dragoste fără margini şi o pace cum nu-ţi este dat să simţi în corpul tău material.
Se opri pentru o clipă, trase un fum din ţigara mentolată, după care continuă :
– Am ajuns la capătul tunelului, am ieşit din el şi am simţit în acea lumină unică, nemaiîntâlnită (ciudat – defel orbitoare !), prezenţa unei fiinţe pe care nu o vedeam, dar ştiam instinctiv că se regăsea acolo, ocrotindu-mă cu nemăsurata ei dragoste. Am auzit apoi o voce caldă venind dinspre lumina aceea de nedescris în cuvinte, o voce foarte sonoră şi bărbătească, care m-a întrebat : „Ce-ai făcut cu viaţa ta ?”.
Îşi lăsă capul într-o parte şi două lacrimi plumbuite se zăriră în colţul ochilor ei.
– Mi-era ruşine, o ruşine de neimaginat faţă de entitatea din lumină care mă întrebase asta. Nu am fost vreodată uşă de biserică şi acest lucru, acolo şi atunci, m-a durut sfâșietor. Nu cred că existe cuvinte care să reflecte uriaşele mele păreri de rău. După care, brusc şi extrem de dureros, m-am simţit trasă înapoi în corpul meu material …
Concediile noastre s-au terminat în curând şi ne-am reluat fiecare dintre noi, eu şi Alina, viaţa rutinată de zi cu zi. Eu în Valea Jiului, iar ea în Bucureşti.
O vreme am ţinut legătura, vorbeam des la telefon, apoi convorbirile noastre se răriră din ce în ce, oprindu-se la un moment dat cu totul. Ultima ştire de la ea am primit-o rece, fără să mă mai intereseze în vreun fel.
Se angajase la un spital privat din capitală ca asistentă-principală şi era extrem de mulţumită de noul ei loc de muncă.
Alina Petrescu dispăru pentru totdeauna din viaţa mea.
Punct.
Să se fi întâlnit Alina cu Fiinţa Supremă de Lumină despre care catolicii spun că este Dumnezeu sau Iisus ?
În funcţie de apartenenţa lor religioasă, unii dintre oamenii reveniţi din moarte spun că l-au întâlnit pe Buddha sau Allah.
Dar – oricum ar fi – toţi subiecţii se pun de acord într-o singură privinţă: acea „Entitate de Lumină” radiază o iubire şi o înţelegere infinite.
De aceea cei mai mulţi dintre subiecţi nu vor să mai revină în corpul material.
Atenţie : se simt cu toţii ca şi cum s-ar fi întors acasă dintr-o lungă şi dureroasă călătorie suferindă, care a fost chiar viaţa lor pe Pământ !
Cu o definiţie clasică, putem numi moartea starea din care nu se mai revine, o stare în fapt ireversibilă.
Deci din moment ce subiecţii care au avut o experienţă T.A.M. (Trăire în Apropierea Morţii) au revenit la viaţă, ei nu au murit în sensul strict al cuvântului. Pur şi simplu fuseseră îndeplinite toate condiţiile decesului. Inima lor încetase să mai bată un anumit timp, iar respiraţia se oprise.
Se cunosc cazuri în care activitatea cerebrală a dispărut complet, pentru ca după aceea să se reia brusc.
În cazurile de hipotermie (scăderea spectaculoasă a temperaturii corpului) se întâmplă să nu mai fie nici o urmă de undă cerebrală până când corpul începe să se reîncălzească.
Toţi aceşti oameni se găsesc extrem de aproape de moarte dar – prin definiție – încă nu au murit.
Aceste situaţii pun însă în discuţie regula celor zece minute conform căreia, în caz de stop cardiac cu o durată mai mare de cifra zece, nu mai există nici un motiv de a continua reanimarea întrucât creierul ar fi serios deteriorat din pricina lipsei de oxigen.
Tehnicile moderne de reanimare ar trebui să determine medicii să revadă această regulă.
În cartea „Drumul spre omega” ( de Elisabeth Kubler-Ross ) se descrie acest uimitor fenomen pe care autoarea l-a întâlnit la muribunzi. Ea descrie mărturiile făcute de oameni care ajung în pragul morţii, omega reprezentând sfârşitul alfabetului grec şi – prin analogie – moartea ca sfârşit al vieţii, „omega” fiind scopul evoluţiei umane ca ultimă destinaţie către care tinde, inexorabil, umanitatea.
Relatările acestor oameni ajunşi în pragul morţii sunt identice, indiferent de rasă, religie, naţionalitate, grad de cultură.
Este foarte semnificativ faptul că aceşti oameni – reveniţi din moarte la viaţă – şi-au schimbat profund viaţa lor morală şi spirituală, devenind fiinţe mai iubitoare şi mai compătimitoare, prototipuri ale unei noi rase mai avansate a speciei umane.
Este vorba despre omul spiritualizat, omul viitorului ( „homo divinitas” ), omul conştiinţei, care îşi valorifică traiul zilnic în primul rând prin iubire, compasiune şi înţelepciune …
( va urma )

 

categories: OPINII

Lasa un comentariu

Trebuie sa fii logat pentru a posta un comentariu.

Featured Video

Despre noi

Bine ati venit la noi! Site-ul infovaleajiului.ro constituie o importantă sursă de informare despre situaţia socio-politică din Valea Jiului şi nu este controlat de nici o structură politică sau grupare economică. Ne dorim sa fim cititi si comentati de un public interesat de chestiunile pe care le dezbatem. Ne dorim ca acest loc sa fie o agora in care sa discutam impreuna cu voi despre viata din spatele unei stiri, despre problemele si dilemele cu care se confrunta oamenii zi de zi, si nu in ultimul rand despre evenimentele cele mai controversate ale momentului. Dorim ca atat cei care citesc, cat si cei care scriu pe acest site sa se simta bineveniti. De aceea va rugam sa folositi un limbaj decent ,fara continut jignitor, obscen, pornografic, abuziv sau ilegal. Incurajam dezbaterile constructive si aprinse, dar nu si atacurile personale. . Dorim ca toti cei care scriu aici sa nu foloseasca un discurs care instiga la ura sau face discriminari de rasa, religie, nationalitate, sex, preferinte sexuale, varsta, etnie, handicap etc. Mediatorul site- ului isi rezerva dreptul de a sterge mesajele care constituie amenintari sau abuzuri verbale la adresa altor persoane care posteaza mesaje , folosesc un limbaj defaimator. Trebuie sa aveti drept de proprietate intelectuala pentru toate materialele pe care le trimiteti pe acest site . Continutul care nu va apartine nu poate fi postat fara acordul in scris al celui care detine drepturile de proprietate intelectuala asupra respectivului continut. Mediatorul site- ului isi rezerva dreptul de a sterge mesajele , lipsite de sens, mesajele care nu se refera la subiect sau scrise intr-o alta limba decat cea romana. La fel se va intampla si cu mesajele scurte, trimise doar cu scopul de a include URL-ul autorului. Site-ul infovaleajiului isi declina orice responsabilitate legata de continutul comentariilor voastre.

Recent Comments