Postat de admin ADD COMMENTS
Deunăzi îşi zise un june învăţat :
– E musai că Domnul e tare mirat de faptul că pomul există-n ogradă şi când nu e nimeni să-l vadă.
Dar iată că Domnu-i răspunde în scris :
„Stimabile domn, mirarea matale nu-i tocmai cu rost, căci eu în ogradă tot timpul am fost, aşa încât pomul, teafăr sau rupt, fiinţează cu bine şi neîntrerupt, căci cel ce-l observă sunt Eu !
Cu stimă, al tău Dumnezeu.”
(Ronald K.)
Păşind pe culoarul secţiei de ortopedie, mă gândeam la tunelul acela prin care ar fi trebuit să trec. Ce-aş fi găsit oare la capătul acestuia ?
Neîndoielnic, LUMEA DE DINCOLO, un univers pur spiritual, în care vom ajunge cu toţii atunci când ne va veni sorocul.
Experienţa aceea m-a marcat pentru toată viaţa.
Dar mai este ceva ce am omis să vă spun :
După această trăire în afara trupului, timp de câteva luni bune de zile, am constatat că – mai ales în liniştea nopţii – auzeam acel zumzet supărător pe care îl recepţionasem în perioada despărţirii de trup.
Şi tot după această trăire în afara trupului am început să fiu interesat de domeniul experienţelor T.A.M. (Trăiri în Apropierea Morţii).
Instinctul de conservare îmi slăbise şi începusem să nu mai pun o bază prea mare, ca înainte, pe partea materială a vieţii, concentrându-mă mai mult asupra celei spirituale.
UN LUCRU ESTE FOARTE CLAR PENTRU MINE:
DUMNEZEU CHIAR EXISTĂ !
Înainte eram un ateu convins …
************************************
Raymond Moody, unul dintre cei mai respectaţi cercetători în domeniul T.A.M., spune într-una din cărţile lui :
„Există totuşi o altă viziune, una care respinge ideea că moartea este anihilarea conştiinţei. Potrivit acestei tradiţii, mult mai veche probabil, un aspect al fiinţei umane supravieţuieşte , chiar şi după ce trupul fizic încetează să mai funcţioneze şi este distrus în ultimă instanţă.. Acest aspect persistent a fost numit în mai multe feluri: psihic, suflet, minte, spirit, eu, fiinţă şi conştiinţă.
Dar oricum ar fi numit acest aspect, ideea că cineva ar trece într-un alt cadru de existenţă, este printre cele mai venerabile credinţe umane.
Există în Turcia un cimitir folosit de oamenii de Neanderthal în urmă cu aproximativ 100.000 de ani. Acolo anumite urme fosilizate au dat posibilitatea arheologilor să descopere că aceşti oameni primitivi îşi îngropau morţii în ghirlande de flori, fapt care arată că ei vedeau probabil moartea ca o ocazie de sărbătoare (vezi şi exemplul dacilor !), de celebrare – ca o trecere a mortului din această lume în următoarea.
Într-adevăr, morminte din cele mai timpurii civilizaţii de pe tot cuprinsul pământului aduc dovezi în legătură cu credinţa în supravieţuirea omului peste moartea trupească.”
Raymond Moody a întâlnit un mare număr de persoane care au fost implicate în ceea ce el numea „experienţe aproape de moarte”.
În anul 1965 – pe când studia filosofia la Universitatea din Virginia – a cunoscut o persoană care era profesor de psihiatrie clinică la Facultatea de Medicină.
Încă de la început a fost uimit de căldura, amabilitatea şi umorul lui. Apoi a devenit o surpriză mare atunci când mai târziu a aflat un fapt foarte interesant despre el – şi anume că murise (fusese mort) nu numai o dată, ci în două ocazii câte zece minute, povestindu-i ceva extrem de fantastic în legătură cu cele ce i se întâmplaseră în timp ce fusese „mort”.
Mai târziu l-a auzit relatând cele întâmplate şi unui grup mic de studenţi care erau interesaţi.
În acel timp, deşi Raymond a fost foarte impresionat, de vreme ce nu prea avea cunoştinţe în domeniu spre a putea judeca asemenea experienţe, a pus întâmplarea „la dosar” atât în mintea lui, cât şi sub forma unei casete cu înregistrarea celor povestite de el.
După câţiva ani, după ce obţinuse doctoratul în filozofie, preda într-o universitate din Carolina de Nord.
La unul din cursuri a cerut studenţilor să citească „Phaedo” a lui Platon, o lucrare în care printre subiectele discutate este şi nemurirea. În prezentările sale din curs sublinia celelalte doctrine abordate de Platon în lucrare şi nu a insistat asupra discuţiei despre viaţa de după moarte.
După ora de curs, într-una din zile, un student a trecut pe la cabinet. A întrebat dacă era posibil să discute cu el despre subiectul nemuririi. Era interesat în acest subiect pentru că bunica lui „murise” în timpul unei operaţii şi – revenind la viaţă – povestise o experienţă uimitoare.
Raymond l-a rugat să-i povestească şi lui, dar spre marea sa surpriză, studentul i-a relatat aproape aceeaşi serie de întâmplări cea pe care i-o prezentase cu ani în urmă profesorul de psihiatrie.
Şi de aici a pornit inevitabilul.
Moody a devenit interesat de subiect şi s-a impus de-a lungul anilor, din acel moment, un excelent cercetător în domeniu.
Un alt mare titan în cercetarea parapsihologică, dar şi un medium foarte bun, Arthur Ford, scria într-una din lucrările lui :
„Nu suntem trimiși nici în rai, dar nici în iad. Pur şi simplu trăim mai departe. Există o lume de dincolo şi mai trebuie să ştim că ne trăim viaţa în umbra veşniciei.”
Dr. Aurel Popescu-Bălceşti afirmă într-unul din volumele lui:
„Numai omul, dintre toate speciile create de Dumnezeu, are în conștiința sa convingerea că într-o zi va muri. O ştie nu din experienţa sa proprie, căci omul moare o singură dată, iar odată cu moartea intervine neantul şi el nu se mai poate întoarce la viaţă în corpul aceleiaşi persoane.
El nu din prezenţa propriei morţi cunoaşte acest fenomen, ci din experienţa pe care şi-o formează asistând la moartea semenilor săi.
Numai specia umană ştie că trebuie să moară şi aceasta o ştie numai datorită experienţei, omul fiind conştient că trebuie şi poate să moară în orice clipă.
Spre deosebire de om, animalele nu sunt conştiente că trebuie să moară odată şi odată, ele având numai un presentiment al morţii şi aceasta numai atunci când ameninţarea morţii este imediată, iar atunci se resemnează cu demnitate şi se culcă la pământ în aşteptarea ei.
Ele nu cunosc o necesitate a morţii aşa cum cunoaşte omul.”
Astăzi, ca întotdeauna, moartea poate surveni în orice clipă a vieţii şi de aceea clipa este singura existenţă sigură a traiului uman. CARPE DIEM !
Mulţi sfinţi şi-au prevăzut ceasul morţii prin meditaţie, însă şi oameni obişnuiţi pot avea acest presentiment care se află întipărit în subconştient, infraconştient sau supraconştient, cum mai este interpretat, denumit, din punct de vedere metafizic şi filosofic, acest loc ascuns unde ne regăsim în fapt cu adevărat, dar nu material, ci doar spiritual.
*********************************
Iată un caz relatat de dr. Aurel Popescu-Bălceşti şi care dovedeşte nemurirea spirituală:
Lordul Brougham, un ilustru politician şi istoric englez avea un prieten cu care vorbise despre nemurirea sufletului.
Ei au făcut un legământ – că acela care va muri primul să revină şi să se manifeste celuilalt, pentru a confirma continuarea vieţii după moarte.
În timp ce se regăsea într-o cadă de baie în Suedia, lordul Brougham, aruncându-şi privirea către scaunul pe care erau hainele lui, a văzut aşezat în scaun pe prietenul său despre care ştia că plecase în India.
Aceasta se întâmpla în data de 19 decembrie, iar după ce s-a întors în Anglia, la Edinburgh, a găsit o scrisoare din India care anunţa moartea prietenului său şi care avusese loc – culmea ! – chiar în data de 19 decembrie.
*********************************
Pentru cei mai mulţi, o experienţă T.A.M. este atât de plăcută încât nu vor să se mai întoarcă din spirit. Sunt în general furioşi pe medicii care au încercat din răsputeri – şi au reuşit, fireşte ! – să-i readucă la viaţă.
Într-unul dintre cazuri, unul dintre pacienţii reanimaţi după un stop cardiac s-a arătat foarte furios şi a spus medicului:
– Doctore, să nu-mi mai faci niciodată aşa ceva !
Medicul rămase înmărmurit.
– Nu înţeleg. La ce anume te referi ?
– Nu am vrut să mă întorc, înţelegi ? M-ai tras înapoi în trup cu forţa !
Bănuind despre ce este vorba, doctorul l-a rugat pe pacientul readus în plan material să-i povestească ce se întâmplase.
– Acolo este minunat, este locul ideal pentru existenţa mea. Am văzut la început, după ce mi-am părăsit corpul, pe …
( va urma )

 

categories: OPINII

Lasa un comentariu

Trebuie sa fii logat pentru a posta un comentariu.

Featured Video

Despre noi

Bine ati venit la noi! Site-ul infovaleajiului.ro constituie o importantă sursă de informare despre situaţia socio-politică din Valea Jiului şi nu este controlat de nici o structură politică sau grupare economică. Ne dorim sa fim cititi si comentati de un public interesat de chestiunile pe care le dezbatem. Ne dorim ca acest loc sa fie o agora in care sa discutam impreuna cu voi despre viata din spatele unei stiri, despre problemele si dilemele cu care se confrunta oamenii zi de zi, si nu in ultimul rand despre evenimentele cele mai controversate ale momentului. Dorim ca atat cei care citesc, cat si cei care scriu pe acest site sa se simta bineveniti. De aceea va rugam sa folositi un limbaj decent ,fara continut jignitor, obscen, pornografic, abuziv sau ilegal. Incurajam dezbaterile constructive si aprinse, dar nu si atacurile personale. . Dorim ca toti cei care scriu aici sa nu foloseasca un discurs care instiga la ura sau face discriminari de rasa, religie, nationalitate, sex, preferinte sexuale, varsta, etnie, handicap etc. Mediatorul site- ului isi rezerva dreptul de a sterge mesajele care constituie amenintari sau abuzuri verbale la adresa altor persoane care posteaza mesaje , folosesc un limbaj defaimator. Trebuie sa aveti drept de proprietate intelectuala pentru toate materialele pe care le trimiteti pe acest site . Continutul care nu va apartine nu poate fi postat fara acordul in scris al celui care detine drepturile de proprietate intelectuala asupra respectivului continut. Mediatorul site- ului isi rezerva dreptul de a sterge mesajele , lipsite de sens, mesajele care nu se refera la subiect sau scrise intr-o alta limba decat cea romana. La fel se va intampla si cu mesajele scurte, trimise doar cu scopul de a include URL-ul autorului. Site-ul infovaleajiului isi declina orice responsabilitate legata de continutul comentariilor voastre.

Recent Comments